Introducere

 

    Este relevant a considera ca atat tarile nordice cat si Japonia dovedesc a avea numeroase asemanari in ciuda diferentelor de pozitionare geografica .  Puternic influentate de caracterul geographic , cele doua zone dau dovada de similitudini majore in materie de principia compozitionale  , cu un puternic accent spiritual traditional , redate intr-un mod minimalist. In amandoua situatiile se poate vorbi de o excelenta in prelucrarea materialelor naturale folosindu-se in constructii ,,pure’’ armonioase , in strasa legatura mediul inconjurator  . Reactiile celor doua culturi fata de influenta modernismului nu este intamplatoare si se manifesta ca o adaptare a principiilor monderne cu un puternic accent  regional . Cultura Nordica si cea japoneza se influenteaza reciproc mai ales in perioada postbelica avand surse de inspiratie comune precum  Frank Lioyd Wright , Le Corbusier sau Mies Van der Rohe  .

 

 

Alvar Alto

 

Alvar Aalto este unul dintre cei mai renumiti arhitecti ai secolului XX. Un modernist, el a proiectat cladiri primitoare, cu forme curbate, clar diferentiate de stilul mecanic, rece, geometric si abstract al colegilor de breasla din Europa. Aceasta a avut mult de de-a face cu faptul ca a fost nascut si educat in Finlanda,  pregatindu-se pentru cariera sa profesionala la scurt timp dupa ce Finlanda si-a castigatat independenta in 1917. Opera lui ramane la fel de relevanta precum era si intre anii 1920 si mijlocul anilor 1970.

Ca parte din cea de-a 25-a sa aniversare, Barbican-ul, in Londra a ales sa-l asocieze pe Aalto cu un arhitect mai recent cu un stil foarte diferit, Shigeru Ban, care a castigat in ultimul timp recunoasterea internationala.

In orice caz are sens. Ban – care si-a construit un renume proiectand case din hartie si chiar o biserica din carton pentru cei afectati de dezastrul natural, incluzand cutremurul “Kobe” din 1995 si tsunami-ul “Boxing Day” din 2004 – este unul dintre cei mai rafinati arhitecti “ecologici” inca. Acesta are un talent deosebit in a face constructii pe cat de umile si din cele mai simple materiale naturale, care sunt sustenabile in termenii de mediu moderni, pe atat de frumoase si placute.

Nascut in anul 1898, Aalto a fost primul arhitect al secolului XX care a demonstrat ca arhitectura moderna poate fi de asemenea primitoare si chiar plina de compasiune. Oricine ar fi vizitat cea mai reusita casa proiectata de el, Villa Mairea la Noormarkku, sau centru civic proiectat in micul orasel Saynatsalo, de asemenea in Finlanda, s-ar fi intros intrebandu-se de ce atat de multe alte constructii europene ale perioadei moderne, si chiar si o buna vreme dupa aceasta, sunt atat de neinsufletie, masiniste si macabre.

Centru civic din Saynatsalo este proiectat intro maniera care creaza o balanta intre o geometrie arhitectruala meticuloasa, caramizi rosii netede si grinzi din lemn. Aceasta arhitectura este intr-un fel si specifica finlandeza dar in acelasi timp si universala, o cladire de o profunda inteligenta si de o modestie frumoasa.

Asadar Aalto si Ban au ca principiu compozitional respectarea mediului. Unul in viata, celalalt decedat, ambii sunt adevarate modele pentru colegii lor practicanti. Ca student Ban a fost pasionat de opera lui Le Corbusier si Mies van der Rohe, care, impreuna cu Frank Lloyd Wright si Aalto, au fost mult timp general acceptati ca maestrii miscarii moderniste. In catalogul Barbican, Ban marturiseste: “Aveam, desigur, la cunostinta opera lui Aalto din cartile de arhitectura, dar nu am fost deosebit de impresionat de imaginile reproduse de cladirile sale”.

Aalto era de parere ca “ideile marete se nasc din micile detalii ale vietii”. Nu era un filosof academician: scrierile sale, exceptand cateva articole pe care le-a scris ca jurnalist sa plateasca facturile inainte, erau scurte. Era mai mult un filosof prin ceea ce facea – un poet in caramida, lemn si lumina naturala. Era deasemenea nascut chiar la momentul potrivit, maturizandu-se exact ca noua Finlanda independenta forjand propria identitate culturala.

  Prima constructie care sa redea intr-un mod deosebit identitatea finlandeza a fost biblioteca sa publica din Viipuri, Karelia. In timp lucrarea a fost schimbata intr-o structura umana minunata si care curge liber. Biblioteca a fost facuta in conformitate cu o forma ondulata (asemanatoare cu cea a unui val) a plafonului, o forma care urma sa devina ca o marca inregistrata a lui Alto, folosind scaunele sale, sticla, lampile si cladirile. La Barbican, Ban a recreat plafonul bibliotecii, folosind propria metoda(trademark) prin tuburi de carton.

Sub acest val de carton, vizitatorii vor putea sa exploreze operele lui Aalto si ale lui Ban sub forma de modele, desene si in special fotografii ale cladirilor. Din acestea oamenii ar trebui sa ramana cu ideea ca desi constructiile lor erau foarte diferite privindu-le, cei doi arhitecti sunt legati de o dorinta de a aduce o naturalete calda si umana arhitecturii moderne – fie ca este proiectata precum casele din hartie ale lui Ban pentru a satisface nevoile impuse de dezastre, fie ca este proiectata pentru a proteja valorile oamenilor care traiesc in poienile din padurile vechi, precum centru civic din Saynatsalo.

Arhitectura lui Aalto va fi interpretata si reinterpretata de generatiile mai tinere pentru mult timp deacum incolo. In anii 1960, arhitectul si teoreticianul de origine americana Robert Venturi credea ca planurile sale rotunjite se potrivesc cu cauza de populist, anti-Bauhaus postmodernism. In schimb, in anii 1980, Alto a fost citat de catre criticul Kenneth Frampton ca fiind un antidot pentru crudele excese comice ale postmodernismului. Frampton  a nominalizat Saynatsalo ca fiind un simbol al “regionalismului critic”, o arhitectura locala imbibata cu o inteligenta critica. Astazi, Ban si altii il privesc pe Aalto ca un campion de proiectare ecologica si progresiva.

Prezentarea Barbican este un experiment. S-ar fi putut ca Aalto si Ban sa lucreze impreuna? “Dumnezeu a creat hartia”, scrie Aalto, “cu scopul de a se desena arhitectura pe ea. Orice altceva, cel putin pentru mine, este un abuz de hartie.”. Ban nu deseneaza cladiri pe hartie pe atat de mult pe cat construieste cladiri din ea. Aalto probabil ar fi fost deacord cu asta.

 

 

 

 

Tadao Ando

 

 

 

 Uimit de Hotelul Imprerial a  lui Frank Loyd Wright , in perioada liceului , acesta urmeaza cursuri de grafica si design interior prin corepondenta . A vizitat cladirile renumite a lui Le Corbusier , Mies van der Rohe , Louis Khan , inainte de a-si infiinta propriul birou de arhitectura ,, Tadao Ando si ascociatii’’

 

 Cosiderat un continuator al lui Avaro Alto , acesta se foloseste de o geometrie simpla , incarcata simbolistic .Tadao Ando are bagaj impresionant despre cultura japoneza . A fost si este un locuitor al japoniei. Religia japoneza si stilul sau de viata au infulentat major  arhitectura si design-ul sau .

 

Efectul arhitecturii sale se poate interpreta in cultura nipona ca ,,Haiku’’ , ceea ce anticipeaza vidul , spayiul gol pentu a reprezenta frumosul si simplitatea . Ando prefera proiectarea unor circulatii spatiale complexe mentinand aparenta simplitatii . Un architect autodicact , isi pastreaza cultura si limbajul in minte in timp ce calatoreste in Europa .

 

,Tadao Ando creeaza spatii memorabile ce genereaza pubicitate , prin urmare atrage atentia publicului si incurajeaza dezovltarea pietelor noi’’

 

 Simplitatea stilului sau architectural accentueaza conceptulalizarea  senzatiei si a experientei psihice. Termenul religios de Zen , se concentreaza asupra concepului simplitatii , pe efectul emotional ,pe trairi in antiteaza cu impactul visual propriu-zis. Spre deosebire de majoritarea arhitecturii religioase care se concentreaza in mare parte pe conservarea istoriei , unul din designurile sale , Templul Komyo-ji Temple din Saijo , Ehime , este facut din lemn , care necesita reparari si reabilitari periodice . Cu toate acestea , din perspectiva culturii japoneze , cea mai importanta caracteristica a unui sactuar este abilitatea sa de a transmite mesajul divin si a-l eternalize prin arhitectura .

  

 

Pe langa arhitectura religioasa , Ando proiecteasa si biserci crestine , cum ar fi Biserica Luminii(1989) si biserica din Tarumi(1993). Cu toate ca in mod obisnuit exista diferente intre cele doua concepte , Ando le trateaza intr-un mod similar . El considera ca nu ar trebui sa exista tratamente diferentiale la Biserici si Locuinte .

 

 

,,Nu difenterentiem una de cealalta . Locuirea intr-o casa nu este doar o problema de functional , ci in acelasi timp o necessitate spirituala . Casa este locul spiritual al mintii,,kokoro’’ iar mintea este locul spiritual a lui dumnezeu . Locurirea este cautarea ,,mintii’’ ‘’ . Un rol important al bisericii este intrarea la fel cum este si in cazul locuintei . Omul ar trebui sa isi   gaseasca linistea sufleteasca atat in biserica cat si in prorpia locuinta .

Inafara de legatura strict spirituala a arhitecturii , Ando anticipeaza si legatura  naturii cu arhitectura  . El intentioneaza ca oamenii sa experimenter cu usurinta spiritualitatea si frumusetea naturii prin arhitectura . El considera ca arhitectura este responsabila de reactia ,,sitului’’ si o face vizibila . Asta nu numai ca reprezinta teoria sa a rolului arhitecturii in societate dar in acelasi timp demonstreaza de ce petrece atat de mult timp studiind arhitectura dintr-un punctual de vedere al experiei psihice .

Modern Art Museum of Fort Worth/ Kunsten Museum of Modern Art Aalborg

 

Museul de Arta Moderna din Fort Worth exemplifica viziunia arhitectului Tadao Ando , desi are o geometrie simpla , incorporeaza mediul natural sub o selectie stricta ,minimala de material . Compozitia volumetrica implica cinci pavilioane cu acoperis terasa , ce adduce aminte de alte proiecte a lui Alvar Alto. Construit din aluminiu , fier , beton , sticla si granit , muzeul este perfect reflectat in imprejurimi . In pofida design-ului sau simplu , muzeul are o prezenta izbitoare de opera de arta moderna.

,,Prin folosirea sticlei ca perete , exista fizic o bariera , dar nu exista nici o limita vizuala intre spatiul interior sic el exterior . In acelasi timp este si lumina care se reflecta in apa ceea ce anuleaza orice limita ,simtindu-se prezenta apei pe perete .

 

Folosirea betonului indica pasiunea lui Ando pentru planuri rigide , clare , cu muchii curate premise de material . Peretii masivi planari ajuta in descrierea generala a structurii . Contrastand cu mediul natural care in mod normal margineste obiectul de arhitectura , cele doua elemente devin si mai dinamice . Muzeul din Fort Worth demonstreaza finetea accentului pus pe limite , folosindu-se de material ce aprofundeaza efectul de plutire .

   Lumina joaca un rol important in design-ul muzeului , accentuanduse pe capaciatea de difuzie si reflexive a luminii .

 Kunsten Museum of Modern Art Aalborg, proiectul lui Alvar Aalto , reprezinta un ziggurat ce se intinte pe 6000m patrati . La nivel functionat aceasta se de desfasoara sub forma unor galerii patrate in jurul unei zone centrale de expozitie . Combinatia strategica intre lumina naturala zenitala si cea difuza manipulaza perfect lumina specifica zonei nordului in iluminarea galeriilor . Bazandu-se pe o serie de reflectoare si materiale colorate viu. Prin tavan se sugereaza lumini duble parabolice ce se reflecta prin suprafete .,

 

 

 

Church of the Light/Tadao Ando - Riola Parish Church / Alvar Aalto

 

 

Pentru Ando , Biserica Luminii reprezinta o a arhitectura a dualtitatii , pe de-o parte natura exitentei- vid/plin , lumina/intuneric , puteric/slab . Coexinstenta diferentelor lasa biserica libera de orice ornamentatie lasandu-se sa predomine puritatea . Intersectia luminii cu solidul atrage atentia credinciosilor asupra spiritualitatii lor  .

   Alegerea materialelor accentuaza dualitatea spatiului . Betonul ,,curat’’ elimina orice motiv crestin sau de estetica . Pe langa Crucea extrudata de pe fatada estica biserica este compusa dintr-o ,,coaja’’ de de beton , ce contribui la jocul de lumini generat de plin/gol, creeand astfel mediul de meditatie . Ca un testament al arhitecturii minimaliste , crucea de pe fatada estica este singurl simbol religios prezent in biserica .

  La nivel formal , Biserica Luminii a lui Ando reprezinta un concept minimalist lipisit de motive religioase decorative , reduse la o sigura extruziune cruciform , care e adesea criticata ca fiind deranjant de ,,goala ‘’ si nedefinita . Cu toate ca  a fost descrisa ca fiind nimic mai mult decat 6 pereti si un acoperis , nivelul de design implementat de Ando se ridica la un total alt nivel . Fiind un obiect de arhitectura moderna , minimalista structura Bisericii emite o puritate arhitecturala identificabila in detalii. Betonul ranforsat este lipsit de ornamentatie .  Precizia constructiei se vede in puntele de intersectie a muchiilor si la nivelul suprafetelor aliniate cu acuratete in masura in care acestea se aliniaza perfect cu extruziunea crucii de pe latura estica .

   Constructia din betorn  este chitesenta simplitati si minimalismului esthetic a lui Ando . Dar , modul in care peretii din beton sunt asezat dau acestora  calitatea luminozitatii cand sunt expusii razelor solare natural .

   “In all my works, light is an important controlling factor.  I create enclosed spaces mainly by means of thick concrete walls.  The primary reason is to create a place for the individual, a zone for oneself within society. When the external factors of a city’s environment require the wall to be without openings, the interior must be especially full and satisfying.’’ 

Riola Parrish Church reprezinta una din operele lui Alvar Aalto . O uimitoare constructive din beton care se pliaza pefect pe spatiul italian . Baptisteriul magnific , terminat in anul 1978 , este localizat la 8km sud de Bologna in orasul Riola . Arhitectura evocative a lui Aalto suprinde spiritual spatiului montan in care este localizat . Este un obiect de arhitectura care , atat in interior cat si in exterior exprima scantitatea credintei si pace.

  Lumina joaca un rol important in compozitia lui Aalto . In cazul capelei aceasta are rolul de a scoate in evidenta efectul divin al spatilui . Prezenta luminii filtrate de structura asimetrica , ondulata genereaza senzatia de trancedentar pentru credincios.  In partea superioara a altarului lumina este intensificata intentionat pentru a scoate in evidenta spatiile specific programului de biserici . Baptisteriul hexagonal este ocupat de banci din lemn , asezate ascendant ce se apropie de zona altarului .

 Spatiul exterior este inspirat de muntii ce inconjoara capela . Forma sa este in perfecta armonie cu natura , aspect care se intalneste in stilul international pur geometric a lui Aaltio in care formele converg sper spatiul central reprezentat de biserica insasi .Interiorul este tratat in stlul modernist a lui Aalto prin care acesta inlocuiete abundenta decorative cu arce asimetrice si spatii minimaliste ce permit intrarea luminii in spatiu .

 

Atat Aalto cat si Tadao Ando abordeaza programul religios intr-un stil minimalist , reusind sa rezolve din punct de vedere compositional necesitatile programului punand accent pe lumina si material fara o decorare excesiva . Din punctual de vedere al materialelor Acestia folosesc intr-o proportie mare betonul ,,pur’’ punand accent pe o serie de motive clare pentru a evidentia si a delimita spatiul religios.  

 

 

 

 

 

Kengo Kuma

 

Nascut in Yokohama , Japonia . Dupa ce a absolvit Arhitectura la universitatea din Tokio ,1979 , a lucrat o perioada la Nihon Sekey apoi s-a mutat in New york pentru a-si continua studiile . Kuma s-a facut remarcat prin teoriile sale despre material si manipularea luminii.

Cu toate ca a lucrat pe parcursul carierei folosidu-se de principia compozitionale japoneze traditionale Kengo , nu se rezuma la utilizarea banala a materialelor usore . In schimb , el priveste lucrurile mult mai profund , extinzadu-si mecanismul compositional la un nivel superior . El utilizeaza tehnologii avansate ce pot provoca material greu de utilizat , precum piatra , pentru a reada aceeasi ambianta generate de sticla sau lemn .

,,Ai putea spune ca tinta mea este de a recupera spatiul’’ . ,,Spatiul este o rezultanta a timpului si a spatiului , acesta este cel mai important lucru . Cred ca arhitectura practicata de mine este in mare parte o rama a naturi . Cu ea , noi putem experimenta natura mult mai profund si mult mai intim . Transparenta este caracteristica arhitecturii japoneze . /Eu incerc sa folosesc luminal si materialul natural pentru a genera un nou tip de transaprenta’’

In multe dintre proiectele lui Kengo Kuma , atentia este concentrate pe conexiunile spatiale , pe segmentele dintre intre spatiul exterior si cel interior , si cel de trecere intre camere .Intentia  alegerii materialelor nu e departe de dorinta de a asocia materialele folosite cu cele ale mediului inconjurator iar  in acelasi timp demonstrarea superioritatii tehnologice in prelucrarea acestora spre noi folosinte.

  In momentul prelucrarii pietrei , Kuma demonstreaza caracterul diferit al cladirilor fata de cele din aceesi catergorie ( construite din piatra ) ce aveau un aspect solid , greu , prelucrat prin metode traitionale . In schimb lucrarile sale tind sa atraga atentia prin siluetele constuctiilor sale a caror pereti subtiri se dizolva la impactul cu lumina , sugerand iluzia ambiguitatii si a plutirii diferita fata imaginile generate de constructiile din piatra .

     Stone roof , o locuinta  privata din Nagano, Japonia , construita in 2010 , este compusa dintr-un acoperis care pare a erupe din pamant , generand o intimizare toatala a locuintei . Piatra din exterior  este prelucrata pentru a parea usora si pentru a permite aerisirea prin cutarea fiercarei pietre in ,,felii’’ subtiri si increnguirea fiecarui element intr-un panou pivotant . In acest fel , atributul de greutate a pietrei este diluata , in felul acesta generand iluzia de structura usoara ,permitant aerului si luminii sa patrunda  spre interiorul spatiului . Prin aceasta modalitate de prelucrare si alegere de material , un nou tip de transparenta este generat . Acest tip nu numai ,,incadreaza ‘’ natura in modul in care peretii cortina ar face-o , dar in acelasi timp relationeaza direct cu mediul inconjurator , in cazul locuintei ,, Stone Roof ’’.

 

 

 

 

 

 

Kenzo Tange

 

Tange este principalul reprezentant  al arhitecturii post-belice din Japonia . Venit din zona puternic nationalista a mediului din Universitatea Imperiala din Tokio , ulterior , stabindu-se drept arhitectul cel mai reprezentativ al natiunii , devenind pe buna dreptate astfel printr-o abordare radical a arhitecturii traditionale .

   Solutia lui Tange a fost ulterior caracterizata drept ‘’critical regionalism’’ . Acest ,,regionalism’’ a constat intr-o serie de reactii fata de stilurile arhitecturale contemporane . O prima reactia a fost repulsia sa fata de internationalism si lipsa sa de ,,identitate nationala ‘’ si reactia fata de nationalism . ,,Regionalismul critic’’ permitea combinarea celor doua ascunzadu-i caracterul istoric ceea ce genera ,, the reconciliation of universals with the individual’’

   Tange este defapt chintesenta modernismului post-belic iar prin proiectele sale se va demonstra ulterior sinteza internatinalismului si a nationalismului completandu-se recoproc . Tange este demonstratia pura a faptului ca si nationalismul si internationalismul sunt fetele aceleasi monede .

  In anii 30’ , arhitectii japonezi erau de parere ca  desi Japonia era tara cuceritoare , tarile cucerite de aceasta avau cladiri mult mai impresionante . Japonia nu mai detinea un istoric architectural competent pentru subiecte noi . Arhitectii moderni se prezentau ca fideli arhitecturii modern , care genera un internationalism implicit , acum complicat de necesitatea monumentalitatii .

  Tange a fost cel mai de success in obtinerea acestei monumentalitati in cadrul Japonei moderne . Fundalentul ideologic al succesului lui Tange se datora abordarii urbaniste ,,Sukiya’’ , o metoda formala de a construi , asociata cu ceremonia ceaiului , ceea ce prin definitie invoca paradoxul ,,no style’’ ce fost deja recunoscut a un mod viabil de a aborda arhitectura moderna . Sukiya era intr-adevar un element autectic japonez(ceea ce rezolva stilul specificitatii culturale) , dar nu avea intocmai carcateristicile specific pentru a se putea numi monumentala, si nici pe departe potrivita pentru spatiul urban .     Solutia lui Tange va ajunge in cele din urma sa rezolve problema pusa sub numele de ,, miscarea metabolista ‘’

   Miscarea de ,,Metabolism ‘’ a reprezentat actiunea prin care se solutiona necesitatea de reconstructictie a spatiului urban japonez prin construirea unor megastructuri cu caracter organic . Manifestul a fost produsul unor tineri arhitecti , student ai studio-ului Kenzo Tange MIT care avea in introducere urmatorul citat :

   ,,Metabolismu este numele grupului , in care fiecare mebru contribuie cu propuneri pentru spatiul urban al viitorului , mai concert prin schite si ilustratii . Noi privim socitetatea umana ca un process vital in continua dezvoltare pornind de la forma atomica spre nebuloasa . Motivul pentru care noi folosim acest termen ,,biologic’’ ,metabolism, se datoreaza credintei noastre in desgn si tehnologie ca fiind motoare ale societatii umane . Nu vom accepta metabolismul ca un proces natural ci vom incuraja dezvoltarea metabolica a societatii noastre’’

 

   Primaria din Säynätsalo proiectata de Alvar Aalto(1898-1967) in 1949-1952.

O insula mica in Pajanne langa  Jyvaskyla in centrul Finlandiei, Sayanatsalo este domniata de fabrica de cherestea, de unde Aalto a pregatit un plan pentru un oras compania in 1944; propunerea sa pentru primaria orasului a fpst selectata in urma unei competitii, ce a avut loc cinci ani mai tarziu. Design-ul este inspirat de pasiunea lui Alto pentru Italia. El a idealizat orasele-state din Renasterea timpurie si a vazut in aceasta actiune o oportunitate pentru a-si exprima o viziune a ‘vietii bune’ pentru natiunea Finlandeza recent independenta. Planul curtii poate fi privit ca o dezvoltare directa de la Villa Mairea, dar in locul gospodariilor finlandeze, Alto a ‘citat’ curtile italienesti (cortili) ca o sursa de inspiratie. Masarea si alegerea caramizilor locale – neobisnuite pentru cladirile publice in Finlanda – reflecta de asemen fascinatia pentru arhitectura vernaculara de tip italian, si studiile initiale ale lui Alto amnitesc despre schitele pentru San Gimignano facute in anii 1920.

 Pentru a crea o compozitie pitoreasca cu o suma relativ modesta si variata de acomodare, Alto alege sa exprime spatiile diferite. Aceasta se extinde de la articulatia indrazneata a camerei de consiliu, a carei forma elevata, cubica si acoperis fluture distinctiv indica statutul sau civic, la pasii subtili in plan, vizibili in elevatia din vest, care marcheaza unitatile individuale. Principalele spatii de intrare si civice sunt ridicate pe un etaj mai sus si se ajunge fie printr-un set oficial de trepte de piatra, fie printr-un set de trepte de lemn si iarba care au fost destinate pentru a dubla ca un loc de intalnire informala. In practica acestea din urma nu au fost prea utilizate, dat rolul lor simbolic a ramas vital ca expresie a unui contrapunct intre ‘natura’ si ‘cultura’ care accentueaza maturitatea de care lucrarea lui Alto da dovada. Similare, banca si punctele comerciale de mai jos  de camera de consiliu si librarie nu s-au dovedit a fi viabile si sunt acum folosite de consiliu. Preconizata ca o fuziune intre gradina si piateta, curtea initial avea arii extensibile din caramida si tigla, precum si spatiu verde, piscina rectangulara si fantana. Pavajul a jucat un rol vital in a ajuta unificarea cladirii si a terenului, dar a fost lasat sa fie scufundat treptat in iarba, diminuand considerabil efectul scontat. O colonada deschisa nu a fost prea practica in Finlanda si in locul ei Alto a proiectat un coridor vitrat. Pentru a evoca efectul de deschidere, caramizile sunt folosite in interior, la peretii coridorului, pentru a forma o banda de pavaj si pentru a crea o banca contiuna – amintind de bancile din jurul pietelor italienesti, avand de asemenea rolul de a adaposti si de a masca radiatoarele. Duritatea acestor materiale este intr-un bine marcat contrast cu ‘fragilitatea’ manerelor de usi, care au fost facute cu scopul de a fi in consonanta cu pielea curelelor din jurul unui cadru de bronz usor curbat.

  Foaierul este de asemenea pavat cu caramdia si aceasta suprafata se incadreaza sus si in jurul camerei de consiliu intre ziduri de caramida, care sa se asemene aproape cu o scara de pestera. La intrarea in camera de consiliu, caramida face trecerea catre un lemn neted si extrem de lustruit si arbori ‘perforati’ de lumina soarelui atenuata de niste ecrane din lemn inspirate din cultura japoneza. Neasteptat, inalta si intunecata, camera consiliului este adaptata atat pentru confortul fonic cat si pentru cel vizual. Spatiul este prezidat de catre doua structuri unice din lemn in forma de evantai, pe care Alto le explica intr-un mod pragmatic, precizand ca acestea au rolul de a facilita ventilatia spatiului de acoperis. Scopul care nu s-a precizat, a fost cu siguranta acela de a onora spatiul ceremonial si pentru a produce un apogeu al potrivirii acestuia in compozitia, care urmareste o forma de spirala pana la acest volum.

Impreuna cu opera renumitului arhitect, Le Corbusier - ‘Maisons Jaoul’, primaria din Saynatsalo demonstreaza cum caramida poate fi un material ‘Modern’ acceptabil. Foarte influenta, in special in nordul Europei, viziunea lui Alto despre desfasurarea unei democratii locale marcheaza marcheaza repulsia sa decisiva pentru ideile de dinaintea razboiului a unei spatialitati continue si universale, in favoarea unei arhitecturi inradacinate in zone si culturi particulare.

 

Biblioteca din Seinajoki, Finlanda, 1963-1965

 

 

  Dupa o serie de cladiri pitoresti din caramida, tipizate de catre Baker House si Primaria din Saynatsalo, Alvart Aalto s-a intros la folosirea suprafetelor albe in dezvoltarea unei arhitecture caracterizata prin plasticitatea caracteristica stilului Baroc a formei si spatiului in mare parte modelat de lumina. Impreuna cu aceste recente proiecte, biserica The Church of the Three Crosses din Imatra, terminata in 1959, si biblioteca din Seinajoki, parte dintr-un centru civic complet, au fost nemaipomenite.

  Spatialitatea bibliotecii este generata de juxtapunerea unei linii ondulate cu o linie dreapta. In sectiune, un acoperis bogat modelat este jucat impotriva planului orizontal de sol, in timp ce in plan, spatiile secundare ortogonale sunt juxtapuse cu un aranjament in forma de evantai a rafturilor. Acesta din urma a fost un raspuns direct la o necesitate pentru supraveghearea vizuala in zilele de dinaintea marcarii magnetice, in timp ce acoperisul a fost proiectat sa reflecte lumina natura si artificiala in interior. Ambele profile curbate sunt, prin urmare, eminamente ‘functionabile’ – dar contribuie deasemenea la o naratiune de lunga durata in cariera lui Alto care se dezvolta din interesul pentru ‘naturalizarea’ arhitecturii.

  In Villa Mairea, referintele la natura releva in jurul ideii interiorului ca un metaforic ‘spatiu forestier’ si au fost sus sustinute de surprinzatoarea analogie directa intre coloane si arbori, precum si de articulatia generala si de luminarea spatiului. In Seinajoki, trimiterile catre natura sunt mai putin literale, dar nu mai putin omniprezente. Partial ele depind de o citire, bine stabilita in munca lui Alto si mai mult raspandita in arta modernista, a liniilor curbe libere – sau a formelor biomorfe  in general, precum si in operele prietenului lui Alto, Hans Arp – atat reprezentative pentru natura si corp, cat si opozante pentru liniile si unghiurile drepte conventional asociate cu rationalitatea si masinaria.

  Linia ondulata si-a facut pentru prima data aparitia in opera lui Aalto in anii 1930 precum clipocitul plafonului de lemn utilizat sa imbunatateasca acustica auditoriumului bibliotecii Viipuri si mai mult provizoriu pentru un proiect de balcon, intr-un proiect nerealizat pentru un Pavilionul finlandez in 1937 la World’s Fair in Paris. A inflorit doi ani mai tarziu ca laitmotivul pavilionului din 1939 de la targul din New York, unde putea fi interpretat atat ca o abstractizare a conturului caracteristitc a peisajului finlandez, care a fost liber afisat in fotografii imense,  si a aurorei boreale – ca o interpretare intarita de luminile colorate de deasupra suprafetelor fluide.

  In biserica Bagsværd a lui Utzon conexiunea intre nori si plafon  –  memorializata in cuvintele derivate din latina (coelus) si franceza (ciel) cuvinte pentru cer – este mai precisa decat cea a bibliotecii lui Aalto, dar este totusi prezenta aici. Similar, totusi panourile spatiului inchis, verticale, barele de metal alb vopsite de-a lungul elevatiei drepte isi gasesc justificarea functionala ca fiind dispozitive de securitate, ele intaresc de asemenea discutia natura-cultura in opera lui Alto, in care masele de constructie stratificate orizontal sunt in contrast cu suprafetele verticale drepte, creand un ecou omniprezent calitatii peisajelor finlandeze. Daca domul poate fi interpretat ca fiind echivalentul arhitectural al boltii neintrerupte a cerului sudic, ceea ce Aalto ne ofera in Seinajoli este omologul nordic: o imagine arhitecturala a unui peisaj format din nori schimbatori si crampeie de soare.